În Irak, la aproximativ 85 de kilometri sud de Bagdad, se află ruinele unui oraș al cărui nume a supraviețuit mai bine decât zidurile sale.
Babilon.
A fost capitala unor regi celebri, centrul unuia dintre cele mai puternice imperii ale Antichității și locul asociat cu povești care au traversat mileniile.
- Turnul Babel.
- Grădinile Suspendate.
- Poarta Ishtar.
- Captivitatea babiloniană.
- Nabucodonosor.
- Cirus cel Mare.
Problema este că, după mii de ani, nu toate poveștile despre Babilon pot fi separate ușor de legendă.
Unele sunt confirmate de arheologie.
Altele sunt încă dezbătute.
Iar unele dintre cele mai cunoscute imagini ale orașului s-ar putea să nu fi existat niciodată așa cum ni le imaginăm astăzi.
Babilonul nu a fost unul dintre primele orașe ale omenirii
Babilonul apare în documentele scrise spre sfârșitul mileniului al III-lea î.Hr.
Nu era însă cel mai vechi oraș al Mesopotamiei.
Orașe precum Uruk și Ur aveau deja istorii impresionante înainte ca Babilonul să devină o mare putere.
Ascensiunea sa adevărată a venit în secolul al XVIII-lea î.Hr., în timpul regelui Hammurabi.
Prin alianțe și războaie, acesta a transformat un oraș regional într-un stat care controla o mare parte din Mesopotamia.
Numele lui a rămas cunoscut mai ales datorită celebrului Cod al lui Hammurabi.
Codul lui Hammurabi nu a fost primul cod de legi
Este deseori prezentat drept „primul cod de legi din istorie”.
Nu este corect.
Au existat colecții de legi mesopotamiene mai vechi, precum Codul lui Ur-Nammu.
Importanța Codului lui Hammurabi vine însă din amploarea sa, din starea foarte bună în care s-a păstrat și din cele aproape 300 de dispoziții care reglementau aspecte precum proprietatea, comerțul, familia, munca și pedepsele.
După moartea lui Hammurabi, puterea Babilonului a început să scadă.
În jurul anului 1595 î.Hr., orașul a fost atacat de hitiți.
A urmat apoi o lungă perioadă în care regiunea a fost controlată de kassiți și de alte puteri mesopotamiene.
Babilonul însă nu a dispărut.
Orașul a fost distrus și reconstruit de mai multe ori
Una dintre cele mai extraordinare caracteristici ale Babilonului a fost capacitatea lui de a reveni.
Asirienii l-au cucerit.
Revoltele l-au destabilizat.
În anul 689 î.Hr., regele asirian Sanherib a ordonat distrugerea orașului după o revoltă.
Dar succesorii lui l-au reconstruit.
În cele din urmă, Imperiul Asirian s-a prăbușit, iar Babilonul a intrat într-o nouă epocă.
Aceasta avea să fie perioada în care orașul a atins apogeul.
Nabucodonosor al II-lea a transformat Babilonul într-o capitală gigantică
În anul 605 î.Hr., pe tron a urcat Nabucodonosor al II-lea.
Domnia sa a durat până în 562 î.Hr.
El este conducătorul cel mai strâns legat de imaginea grandioasă a Babilonului.
A extins palatele.
A reconstruit temple.
A ridicat fortificații uriașe.
A amenajat Calea Procesională.
Și a refăcut una dintre cele mai impresionante intrări în oraș:
Poarta Ishtar.
Babilonul devenise o capitală imperială imensă.
Inscripțiile regelui descriu ziduri construite din milioane de cărămizi arse, unele dintre ele purtând chiar numele lui Nabucodonosor.
Arheologia confirmă amploarea programului său de construcții.
Poarta Ishtar chiar a existat
Spre deosebire de multe povești asociate Babilonului, Poarta Ishtar nu este o legendă.
A fost una dintre porțile monumentale ale orașului.
Era decorată cu cărămizi smălțuite albastre și cu reprezentări ale taurilor și ale creaturilor mitologice numite mušḫuššu.
Prin această zonă trecea Calea Procesională folosită în cadrul ceremoniilor religioase.
La începutul secolului XX, arheologii germani conduși de Robert Koldewey au descoperit mii de fragmente de cărămidă.
O parte importantă a porții și a Căii Procesionale a fost apoi reconstruită în Berlin.
Reconstituirea din Pergamonmuseum a devenit una dintre cele mai cunoscute imagini ale lumii mesopotamiene.
Dar ceea ce vedem în muzeu nu este întreaga poartă originală transportată pur și simplu din Irak.
Reconstrucția combină fragmente antice cu elemente moderne.
Și Turnul Babel?
Povestea biblică spune că oamenii au încercat să ridice un turn care să ajungă până la cer.
Dumnezeu le-ar fi încurcat limbile, iar oamenii s-ar fi împrăștiat apoi în întreaga lume.
Arheologii nu au descoperit un „Turn Babel” identic cu cel descris în tradiția populară.
Au găsit însă ceva foarte interesant.
În centrul Babilonului se afla un uriaș zigurat numit Etemenanki, dedicat zeului Marduk.
Numele lui poate fi tradus aproximativ prin „Casa fundației cerului și pământului”.
Există texte antice și dovezi arheologice privind existența sa.
UNESCO îl descrie chiar drept o structură care probabil a contribuit la apariția tradiției Turnului Babel.
Așadar, legenda ar putea avea la bază un monument cât se poate de real.
Dar nu putem spune că povestea biblică reprezintă o descriere istorică exactă a construcției.
Misterul Grădinilor Suspendate este și mai mare
Aici lucrurile devin cu adevărat interesante.
Grădinile Suspendate ale Babilonului sunt considerate una dintre cele șapte minuni ale lumii antice.
Generații întregi au învățat că Nabucodonosor al II-lea le-ar fi construit pentru soția sa, Amytis, care ar fi dus dorul munților și vegetației din ținuturile natale.
Povestea este superbă.
Problema?
Nu există texte babiloniene cunoscute din timpul lui Nabucodonosor care să descrie clar aceste grădini.
Iar săpăturile nu au identificat până acum o structură acceptată unanim drept Grădinile Suspendate.
Sursele care vorbesc despre ele sunt în principal autori greci și romani de mai târziu.
Este posibil ca Grădinile Suspendate să fi fost în alt oraș
O teorie foarte cunoscută, susținută de assiriologul Stephanie Dalley de la Oxford, propune o explicație spectaculoasă:
Grădinile Suspendate s-ar fi aflat, de fapt, la Ninive, capitala Imperiului Asirian.
Ele ar fi fost construite de regele Sanherib, cu aproximativ un secol înainte de perioada lui Nabucodonosor.
Textele lui Sanherib descriu grădini regale impresionante și instalații sofisticate pentru transportul apei.
Există și reprezentări artistice asiriene ale unor asemenea grădini.
Teoria nu este acceptată de toți specialiștii.
Dar arată cât de nesigură este identificarea tradițională a Grădinilor cu Babilonul.
Babilonul a devenit și locul unei tragedii biblice
Nabucodonosor nu a rămas în istorie doar pentru construcții.
În anul 587 sau 586 î.Hr., armatele sale au cucerit Ierusalimul.
Templul a fost distrus, iar o parte a populației Regatului Iuda a fost deportată în Babilonia.
Evenimentul avea să devină cunoscut drept Exilul Babilonian.
Pentru tradiția iudaică, Babilonul a devenit astfel simbolul captivității și al pierderii Ierusalimului.
Secole mai târziu, imaginea Babilonului va căpăta în tradiția creștină un sens și mai larg, devenind simbolul corupției, luxului și puterii lumești.
Orașul real și Babilonul simbolic au început să se amestece.
În 539 î.Hr., porțile s-au deschis în fața lui Cirus cel Mare
Imperiul Neo-Babilonian nu a rezistat mult după moartea lui Nabucodonosor.
Ultimul său rege important a fost Nabonid.
În 539 î.Hr., armatele persane conduse de Cirus cel Mare au cucerit Babilonul.
Unul dintre cele mai importante documente ale acestei perioade este Cilindrul lui Cirus.
Textul, redactat după cucerire, îl prezintă pe Cirus ca pe un conducător ales de zeul Marduk pentru a restabili ordinea.
Documentul spune că noul rege a restaurat sanctuare și a permis întoarcerea unor populații deportate.
Babilonul nu a fost însă distrus.
A devenit unul dintre cele mai importante orașe ale Imperiului Persan.
Alexandru cel Mare voia să transforme Babilonul într-o mare capitală
Aproape două secole mai târziu, în 331 î.Hr., Alexandru cel Mare a cucerit Imperiul Persan.
Babilonul l-a impresionat.
A început proiecte ample și intenționa să transforme orașul într-un centru major al noului său imperiu.
Inclusiv Etemenanki urma să fie restaurat.
Planurile nu au fost duse la capăt.
În 323 î.Hr., Alexandru cel Mare a murit chiar la Babilon.
Avea numai 32 de ani.
După moartea lui, imperiul s-a fragmentat între generalii săi.
Orașul nu a dispărut într-o singură noapte
Și aici imaginea populară este uneori greșită.
Babilonul nu a fost abandonat imediat după Alexandru.
A continuat să fie locuit și în epocile elenistică și partă.
Dar importanța lui a scăzut treptat.
Alte centre politice și comerciale au devenit mai importante.
Clădirile au fost abandonate.
Cărămizile au fost luate și reutilizate.
Orașul care fusese odată unul dintre cele mai mari din lume s-a transformat încet într-un câmp de ruine.
Un arheolog german a readus Babilonul la lumină
Ruinele sale nu au fost niciodată complet necunoscute localnicilor.
Dar cercetările arheologice sistematice au început cu adevărat la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Între 1899 și 1917, arheologul german Robert Koldewey a condus excavări ample la Babilon.
Echipa sa a descoperit palate, fortificații, temple, Calea Procesională și Poarta Ishtar.
Pentru prima dată, lumea modernă putea compara Babilonul legendelor cu Babilonul real.
Saddam Hussein a încercat să reconstruiască Babilonul
Povestea orașului nu s-a încheiat însă cu arheologii.
În anii 1980, Saddam Hussein a lansat un proiect masiv de „restaurare” a Babilonului.
A construit ziduri noi direct peste unele dintre ruinele antice și a ridicat un palat uriaș în apropiere.
Pe cărămizile moderne și-a înscris numele, într-un gest inspirat de vechii regi mesopotamieni.
Din punct de vedere arheologic, intervențiile au produs probleme serioase.
UNESCO consideră că reconstrucțiile moderne din acea perioadă au afectat autenticitatea și integritatea sitului.
După invazia Irakului din 2003, situația s-a complicat și mai mult.
Zona a fost folosită drept bază militară, iar unele vestigii au fost deteriorate.
În 2019, Babilonul a intrat în patrimoniul mondial UNESCO
După ani de discuții, Babilonul a fost înscris pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 2019.
Situl cuprinde zidurile, porțile, palatele, templele și alte urme ale orașului antic.
Un detaliu este extraordinar:
aproximativ 85% din zona sitului rămâne încă neexcavată.
Cu alte cuvinte, după mai bine de un secol de arheologie modernă, cea mai mare parte a Babilonului încă se află sub pământ.
Babilonul real este poate mai interesant decât legenda
Nu știm dacă Grădinile Suspendate au existat acolo.
Nu putem identifica Turnul Babel exact așa cum apare în povestea biblică.
Și multe dintre descrierile spectaculoase lăsate de autorii antici trebuie privite cu prudență.
Dar Babilonul nu are nevoie de legende pentru a fi impresionant.
A fost capitala unor imperii.
A avut ziduri uriașe, temple monumentale și una dintre cele mai spectaculoase porți ale Antichității.
A supraviețuit cuceririlor, distrugerilor și reconstrucțiilor.
A fost stăpânit de babilonieni, asirieni, perși și macedoneni.
Iar după aproape patru milenii de istorie, cea mai mare parte a orașului încă nu a fost scoasă la lumină.
Poate tocmai acesta este adevăratul mister al Babilonului.
Nu ceea ce știm despre el.
Ci cât de mult a rămas încă ascuns sub pământ.
