De ce italienii sunt atât de comunicativi: legătura cu școala
Elevii din Italia, spre deosebire de colegii lor din alte țări, participă la examene orale riguroase pe parcursul întregii școlarizări. Aceasta contribuie la dezvoltarea încrederii lor în abilitățile de a vorbi în public, conform specialiștilor, scrie The Times.
Recent, la Roma, Bianca, o tânără de 13 ani, a susținut o prezentare în fața a zece profesori, în care a discutat timp de 30 de minute despre diverse subiecte studiate în acest an. Ea a folosit ca temă modul în care natura influențează inovațiile, abordând exemple precum costumele de baie care imită pielea de rechin, funcționarea panourilor solare și sistemul Velcro, dar și interpretarea sunetului ploii de către poetul italian Gabriele D’Annunzio. La final, Bianca a fost întrebată în franceză și engleză, iar pentru a încheia a interpretat câteva piese de Beethoven la pian.
Această evaluare, care pune accent pe abilitățile de comunicare orală, este o practică obișnuită în școlile gimnaziale din Italia. Spre deosebire de sistemul britanic, unde examenele se desfășoară în tăcere, italienii se confruntă cu o presiune mai mare în momentul prezentării. Bianca a mărturisit că a simțit emoții, dar a preferat să vorbească decât să scrie. „Învățând să vorbești în public, poți să te exprimi și să convingi oamenii de argumentele tale, așa că acest lucru te va ajuta la interviurile de angajare”, a adăugat ea.
Profesoara de muzică a Biancăi a susținut, de asemenea, avantajele examenelor orale, afirmând: „Dacă nu știi răspunsul exact, poți să găsești o soluție, ceea ce este, în sine, o formă de rezolvare a problemelor.” Până la 13 ani, elevii italieni devin obișnuiți să vorbească în public, fiind încurajați de profesori să își prezinte temele încă din școala primară. Deși au și examene scrise, evaluarea orală este prioritară până la examenele finale de la universitate.
Aceasta ridică întrebarea: este accentul pus pe examenele orale secretul din spatele abilității tipice a italienilor de a vorbi fluent în fața unui public despre aproape orice? Spre deosebire de britanici, care adesea se simt stânjeniți în astfel de situații, italienii par să îmbrățișeze această provocare.
Totuși, încurajați de abilitățile lor de oratorie, politicienii și academicienii italieni pot risca să pună stilul înaintea conținutului, uneori deviant în exprimare. Un funcționar din parlamentul italian, responsabil cu rezumarea discursurilor, a declarat: „Adesea trebuie să mă adresez deputaților pentru a-i întreba ce puncte au abordat în discursurile lor, dacă au abordat vreunul, pentru că tot ce am auzit a fost vorbărie fără sens.”
Gregory Dowling, un profesor britanic pensionat care a predat la Universitatea Ca’ Foscari din Veneția, a recunoscut că fiecare sistem are avantajele sale. „În mod ideal, trebuie să fii capabil să vorbești și să scrii, deși aș adăuga că, în fond, trebuie să ai ceva de spus”, a subliniat el. Dowling preferă să evalueze eseuri scrise, menționând că „când un student e pe punctul de a izbucni în lacrimi, e greu să fii imparțial”.
David Petrie, un alt cadru didactic britanic care a predat în Italia, a subliniat că examenele orale consumă prea mult timp pentru examinatori. „Erau dimineți în care trebuia să examinăm 150 de persoane individual — așa că fiecare avea foarte puțin timp la dispoziție”, a spus el. În contrast, Beppe Severgnini, un jurnalist italian care predă, a declarat că preferă examenele orale, considerându-le mai revelatoare pentru cunoștințele elevilor. „Îmi fac o idee mai bună despre cunoștințele cuiva vorbind cu el”, a afirmat el.
Severgnini a menționat că examenul oral de la sfârșitul anului în gimnaziu reprezintă un ritual de trecere specific italian. „Este momentul în care italienii își dau seama că modul în care te prezinți la școală, în familie și la locul de muncă contează — cât de importantă este aprecierea celorlalți.” Folosind expresia italiană care se traduce prin „a face o impresie bună”, el a adăugat: „Este într-adevăr examenul «bella figura».”
