Acasă Blog Pagina 327

Exporturile de baterii ale Chinei au crescut semnificativ din cauza războiului din Iran

0

Exporturile de baterii ale Chinei au crescut semnificativ din cauza războiului din Iran

Exporturile chineze de baterii cu litiu au crescut semnificativ în primul trimestru, ceea ce confirmă interesul pentru surse alternative de energie care să contracareze criza energetică globală rezultată din războiul din Orientul Mijlociu.

Creșterea de 50% în ritm anual a exporturilor chineze de baterii cu litiu, în primul trimestru, a fost influențată de deciziile de livrare anticipată a bateriilor înainte de expirarea unei rambursări a taxelor la export, scrie Bloomberg, potrivit Agerpres. De la 1 aprilie, procentul de rambursare a fost redus de la 9%, până la 6%, iar China va elimina complet rambursarea începând din 2027.

În acest context, creșterea exporturilor de baterii a fost însoțită de o creștere de două cifre a exporturilor de alte tehnologii „verzi”, inclusiv vehicule electrice și turbine eoliene, a precizat directorul adjunct de la Administrația Generală a Vămilor din China, Wang Jun. „Acești noi factori de creștere a exporturilor au continuat să câștige elan în primul trimestru”, a declarat Jun, marți, într-o conferință de presă. Oficialul nu a oferit un motiv pentru această creștere.

Chiar dacă exporturile de baterii ale Chinei erau deja pe un trend ascendent, datele pentru primul trimestru arată o accelerare semnificativă, după avansul de 26% înregistrat pentru întregul an 2025. Războiul din Iran s-a suprapus doar cu ultima lună a primului trimestru, dar perturbarea severă și continuă a aprovizionării globale cu combustibil a făcut ca securitatea energetică să fie o problemă mai urgentă pentru țările dependente de importuri.

Producătorii chinezi de baterii, deja o forță dominantă în întregul lanț de aprovizionare, se numără printre cei mai importanți beneficiari. Unele companii chineze au raportat un impact pozitiv de pe urma celor mai recente evoluții. Săptămâna trecută, Ningbo Deye Technology Co., un important producător de sisteme de stocare în baterii, a informat că profitul său pentru primul trimestru va crește probabil cu până la 70% în ritm anual, cu un salt notabil al comenzilor din Europa, Orientul Mijlociu și Asia de Sud-Est.

Venitul lunar al Drew Sidora din RHOA, dezvăluit în procesul de divorț

0

Venitul lunar al Drew Sidora din RHOA, dezvăluit în procesul de divorț

Starul din „The Real Housewives of Atlanta”, Drew Sidora, a avut un venit lunar de 5 cifre expus în cadrul unui proces de divorț dificil.

Documentele judiciare obținute arată că Drew Sidora are un venit mediu de 12.066 de dolari pe lună, în timp ce Ralph Pittman, care lucrează în tehnologie, câștigă 71.524 de dolari pe lună.

Aceste informații financiare au fost dezvăluite în contextul în care Ralph a fost desemnat custode temporar principal al celor doi copii ai lor, după o audiere recentă.

Decizia a fost luată după ce Ralph a declarat judecătorului că copiii au fost excesiv absenți în timpul în care erau în grija lui Drew.

Drew a fost, de asemenea, obligată să părăsească locuința maritală până la sfârșitul lunii viitoare. Ea a afirmat judecătorului că va fi fără adăpost dacă instanța nu va schimba această decizie, susținând că nu are fonduri suficiente pentru a se muta pe cont propriu în acest moment.

România a câștigat arbitrajul în cazul proiectului Casa Radio, evitând pierderi semnificative

0

România a câștigat arbitrajul în cazul proiectului Casa Radio, evitând pierderi semnificative

România a câștigat arbitrajul internațional privind proiectul Casa Radio din București, evitând plata unor despăgubiri de sute de milioane de euro, a anunțat ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare.

Oficialul a descris decizia drept „o corecție importantă a unor erori din trecut”, subliniind că statul român a reușit să protejeze banii publici într-un dosar cu o miză financiară uriașă. „România risca să plătească sume foarte mari, însă prin modul în care ne-am apărat am reușit să evităm această pierdere. Este un rezultat important care înseamnă, în concret, protejarea banilor publici”, a transmis ministrul.

Tribunalul Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții (ICSID) a respins cererea de despăgubiri de aproximativ 385 de milioane de euro formulată de dezvoltatorul israelian Plaza Centers, într-un arbitraj deschis în 2022. Compania a precizat că decizia a fost luată cu majoritate și s-a bazat pe constatări privind conduita sa și pe anumite acorduri istorice menționate în dezvăluiri publice din perioada 2016-2020.

Tribunalul a decis ca fiecare parte să își suporte propriile costuri de arbitraj. Plaza Centers a anunțat că analizează hotărârea și ia în calcul pașii următori.

Hotărârea ICSID vizează doar acțiunea inițiată de investitor împotriva statului român. În paralel, există un alt litigiu, în care România solicită rezilierea contractului și plata unor despăgubiri, dosar aflat pe rolul Curții de Arbitraj Internațional de la Londra. Prima înfățișare este programată pentru mai 2027.

Decizia ICSID reduce riscurile financiare imediate pentru statul român, însă conflictul juridic legat de proiectul Casa Radio nu este închis definitiv. Ministrul Finanțelor a precizat că același investitor este implicat și în această a doua procedură, în care România încearcă să recupereze prejudicii de ordinul sutelor de milioane de euro.

Proiectul „Dâmbovița Center” a fost lansat în 2004, în baza unui parteneriat public-privat inițiat de Guvernul de la acea vreme. Plaza Centers deținea 75% din acțiuni, Compania Națională de Investiții avea 15%, iar restul aparțineau unor investitori turci.

Clădirea Casa Radio a fost concesionată pentru 49 de ani, iar planurile vizau dezvoltarea unui complex de mari dimensiuni, cu trei clădiri de 26, 30 și 34 de etaje, un mall, o roată panoramică, o fântână cu jocuri de lumini, un hotel de cinci stele și o clădire destinată autorităților locale.

Proiectul nu a mai fost dus la capăt, în principal din cauza dificultăților financiare ale dezvoltatorului, iar imobilul a rămas în stare de ruină. Investitorul susținea că a alocat aproximativ 85 de milioane de euro, fără costul achiziției companiei, însă lucrările nu au fost demarate.

În 2019, Plaza Centers a încercat să își vândă participația către AFI Europe, într-o tranzacție estimată la 60 de milioane de euro, însă aceasta nu s-a finalizat. Tranzacția era condiționată de mai multe elemente, inclusiv aprobarea Guvernului și modificarea unor parametri ai proiectului.

În decembrie 2025, compania a anunțat prelungirea acordului cu AFI Europe până la 31 decembrie 2026, fără ca vânzarea să fie finalizată. Ulterior, statul român a decis să ceară rezilierea contractului printr-o acțiune deschisă la Curtea de Arbitraj Internațional de la Londra.

Proiectul a fost marcat și de controverse. Fostul acționar majoritar al Plaza Centers, Elbit Imaging, a fost amendat cu 500.000 de dolari de autoritățile americane într-un dosar privind posibile încălcări ale legislației anticorupție. Potrivit acuzațiilor, ar fi fost efectuate plăți de aproximativ 14 milioane de euro către consultanți în legătură cu proiectul Casa Radio.

În România, procurorii au deschis o investigație, însă au clasat ulterior dosarul, motivând că nu există probe privind fapte de dare de mită. După intrarea în insolvență în perioada 2013-2014, Plaza Centers a început să își reducă activitatea pe piața locală, vânzând mai multe active. În total, compania investise peste 300 de milioane de euro în România, inclusiv în proiectul Casa Radio, clădirea Palazzo Ducale și complexul Radisson, vândut în 2017.

Grupul Elbit Imaging, din care făcea parte Plaza Centers, a fost fondat de miliardarul israelian Mordechay Zisser, care a pierdut controlul companiei în 2013, în urma unor datorii de peste 520 de milioane de euro. Zisser a murit în 2016, iar compania a ajuns ulterior în portofoliul unor fonduri de investiții.

„În vremuri în care fiecare leu contează, astfel de rezultate înseamnă resurse critice pentru România”, a mai transmis Alexandru Nazare, subliniind importanța deciziei pentru protejarea bugetului de stat.

Inflația a ajuns la 9,9% în martie, după o lună de război în Iran

0

Inflația a ajuns la 9,9% în martie, după o lună de război în Iran

Primele efecte ale războiului din Orientul Mijlociu se văd în România: produsele de la raft s-au scumpit, iar inflația a început din nou să fie pe un trend crescător.

Este a opta lună consecutivă când rata scumpirilor este aproape de pragul de două cifre. Potrivit INS, rata anuală a inflației a crescut la 9,9% în martie, de la 9,31% în luna februarie. Cristian Păun, profesor de economie, a spus la Digi24 că „cea mai mare parte a acestei probleme în continuare vine din interior.”

„Indicele prețurilor de consum în luna martie 2026 comparativ cu luna februarie 2026 a fost 100,78%. Rata inflației de la începutul anului (martie 2026 comparativ cu decembrie 2025) a fost 2,3%. Rata anuală a inflației în luna martie 2026 comparativ cu luna martie 2025 a fost 9,9%. Rata medie a modificării prețurilor de consum în ultimele 12 luni (aprilie 2025 – martie 2026) față de precedentele 12 luni (aprilie 2024 – martie 2025) a fost 8,5%”, se arată în comunicat.

În cazul produselor alimentare, cea mai mare creștere au avut-o cafeaua, ouăle, precum și fructele proaspete. Sunt creșteri de peste 14% la cafea și cacao, dar putem vedea o creștere de peste 20 de puncte procentuale în cazul în care vorbim despre produse nealimentare. Topul este condus de factura la energia electrică, care s-a scumpit comparativ cu anul trecut cu peste 57%, urmată de energia termică, de cărți, ziare și reviste, unde vedem o creștere de 10 sau chiar 13%.

În cazul serviciilor, pe primul loc se situează biletele de tren, cu o creștere de peste 24 de puncte procentuale, urmate de apă, canal și salubrizare, cu o creștere de peste 15%, și igienă și cosmetică, unde tarifele au crescut cu peste 14%. Acestea sunt primele date pe luna martie, de la începutul conflictului din Orientul Mijlociu.

Cristian Păun a spus că, în parte, creșterea inflației este legată de războiul din Iran, dar „cea mai mare parte a acestei probleme în continuare vine din interior, din România.”

„În această inflație regăsim creșteri de prețuri la foarte multe produse reglementate, foarte multe servicii pe care le oferă statul, de la salubritate, apă, canal, energie electrică – producătorul principal de energie electrică, 80% din producția de energie electrică în România este realizată de statul român, de companii de stat – deci în continuare vedem creșteri de prețuri la acele elemente pe care statul le controlează, unde statul deține monopol și unde nu prea există concurență sau alternative foarte bine dezvoltate,” a spus Păun.

„Vedem de asemenea creșteri la fructe și legume. Nu suntem încă în sezon, deci o să mai avem de tras puțin până apar fructele și legumele din producția internă. Să sperăm că vom avea un an agricol bun să mai temperăm din inflație. Să sperăm că nu va coborî temperatura sub 0 grade, mai ales noaptea, astfel încât să distrugă florile plantelor,” a adăugat el.

Păun spune că puseul inflaționist continuă, iar România „va resimți această inflație mai mult decât alte țări, pentru că are niște probleme structurale foarte, foarte mari, principalele probleme fiind legate de deficitul bugetar pe care în continuare nu reușim să-l temperăm.”

„Deficit bugetar înseamnă expansiune monetară, înseamnă mai mulți bani pe care statul îi împrumută din diferite surse și atunci când există mai mulți bani și producția de bunuri și servicii este problematică, apare inflația. Sunt mai mulți bani, mai puține bunuri și servicii pe care le producem, mai ales în interior, mai ales în România, și care să concureze produsele care vin din import. Paradoxal, bunurile care vin din import vin mai ieftin, deoarece avem un curs de schimb fix, oarecum atipic,” a spus Păun.

El a adăugat că instabilitatea politică din țară, în condițiile în care PSD urmează să decidă în câteva zile dacă rămâne sau nu la guvernare, „va pune și mai mult paie pe foc, va adăuga o problemă suplimentară problemelor pe care le avem macroeconomic.”

„Din punct de vedere macroeconomic, soluția rămâne deficitul. Repet, e vorba de câteva zeci de miliarde de euro pe care noi le împrumutăm, pe care economia reală nu le produce și care sunt aruncate în consum, în principal pe cheltuieli cu consumul. Și atunci, cumva, tu nu ai producție, nu ai comenzi, nu ai antreprenorii care să facă față acestor plusuri de resurse, de bani aruncați în economie, și te trezești cu această inflație fără doar și poate,” a explicat profesorul.

Problema, adaugă el, este că „nu avem o coaliție care să înțeleagă că trebuie să facă treaba asta prin reforme. E tăcere pe zona reformei administrativ-teritoriale. Noi nu mai putem să avem atâtea UAT-uri, atâtea comune, atâtea județe. Politicienii trebuie să înțeleagă treaba asta, pentru că nu-i ajută absolut deloc situația.”

Iran caută apropierea de Europa pentru a intensifica presiunea asupra SUA

0

Iran caută apropierea de Europa pentru a intensifica presiunea asupra SUA

Într-o mișcare destinată să crească presiunea asupra SUA pentru a face compromisuri în conflictul cu țara sa, ministrul de externe al Iranului, Abbas Araghchi, a informat capitalele europene despre oferta pe care Iranul era dispus să o facă referitor la stocul său de uraniu foarte îmbogățit și viitoarea gestionare a strâmtorii Ormuz în cadrul discuțiilor de weekend de la Islamabad.

După discuțiile inconcludente, Araghchi a avut briefinguri telefonice cu miniștrii de externe din Franța și Germania, Jean-Noël Barrot și Johann Wadephul, precum și cu miniștrii de externe din Arabia Saudită, Oman și Qatar. Se înțelege că el a subliniat că Iranul nu consideră că procesul condus de Pakistan este epuizat, chiar și după 21 de ore de discuții intensive.

Europa a fost marginalizată în privința dosarului Iran de către Donald Trump timp de mai bine de un an, pe măsură ce președintele american s-a concentrat pe colaborarea cu Israel. Între timp, Tehranul a ignorat în mare parte guvernele europene, considerându-le „creaturi inveterate ale Americii”. Totuși, semnele unei adânciri a divergențelor transatlantice și presiunea intensă exercitată asupra economiilor europene au determinat Iranul să-și revizuiască poziția față de Europa ca pe un potențial levier împotriva lui Trump.

Miniștrii europeni, pentru a respecta cerința lui Trump ca ei să ofere sprijin militar pentru războiul său, s-au concentrat pe construirea unei alianțe navale non-beliciste pentru a polița libertatea de navigație în strâmtoarea Ormuz, dar doar după încheierea conflictului. Planul necesită discuții delicate despre regulile de angajament, probabil inspirate de experiența UE în Marea Roșie, unde a fost apărată navigația de atacurile Houthi în timpul Operațiunii Aspides.

Președintele francez, Emmanuel Macron, a anunțat o nouă conferință comună cu britanicii pentru a discuta propunerea cu aliații, fiind a treia astfel de întâlnire de la lansarea inițiativei. Orice plan va necesita discuții cu Tehranul, inclusiv în legătură cu planul său de a impune taxe.

Trita Parsi, director al Quincy Institute, a declarat: „Este probabil ca iranienii să vadă dacă este posibil să miște europenii în direcția lor, comparativ cu unde au fost înainte, care, din perspectiva iraniană, a fost foarte subordonată Statelor Unite, și, dacă nu, să vadă dacă există o fărâmițare mai profundă în Europa în care nu toate statele trebuie să urmeze linia stabilită de Germania, Franța sau Regatul Unit.”

Iranienii, în special, încearcă să stabilească rapid acest mecanism la taxe relativ scăzute și să obțină acordul cât mai multor țări. Pe termen scurt, Iranul va îndemna țările cu echipamente de minare – Germania, Regatul Unit și Italia – să reziste presiunii din partea Washingtonului de a începe curățarea minelor din strâmtoare, deoarece Tehranul va considera aceasta o acțiune de sprijin pentru blocada ilegală a lui Trump asupra porturilor petroliere iraniene.

Îndepărtarea minelor, în mare parte necartografiate, ar fi periculoasă într-un mediu pașnic, dar și mai riscantă dacă operațiunea ar avea loc sub atacul dronelor iraniene. Miniștrii britanici au afirmat că problema minelor iraniene va fi discutată la conferința franco-britanică.

În cazul Italiei, atacul lui Trump asupra papei, împreună cu înfrângerea lui Viktor Orbán în Ungaria, face ca pentru prim-ministrul italian, Giorgia Meloni, să fie politic riscant să cedeze presiunii din partea SUA. Relația ei strânsă cu Trump și sprijinul pentru Israel sunt acum sub presiune.

Tehranul nu a exprimat o opinie definită asupra inițiativei franco-britanice, parțial deoarece nu este încă clar ce implică aceasta sau ce va necesita planul pe termen lung al Iranului pentru strâmtoare, inclusiv ce nave vor plăti taxe, pe ce bază legală, la ce preț sau în ce monedă. O propunere de lege aflată în fața parlamentului iranian preconizează că noile taxe s-ar putea aplica tuturor traficului comercial, nu doar petrolierele. Este posibil ca țara să ceară plata în criptomonedă pentru a evita sancțiunile americane. Strâmtoarea Ormuz reprezintă 11% din comerțul maritim global și o treime din tot petrolul transportat pe mare.

Malley a spus că nu crede că un sistem de taxe ar fi sustenabil, dar a adăugat: „Iranul a descoperit un nou mijloc de descurajare care este mai eficient decât dobândirea unei bombe nucleare și anume închiderea strâmtorii Ormuz.” Regatul Unit a insistat că libertatea de navigație înseamnă că navigația rămâne liberă.

Araghchi a fost foarte critic anul trecut față de refuzul Europei de a se opune lui Trump, atunci când puterile E3 – Franța, Germania și Regatul Unit – au permis reinstituirea sancțiunilor ONU din cauza presupusei neîndepliniri de către Iran a angajamentelor sale privind accesul la site-urile sale nucleare.

Banca Mondială semnalează o criză globală a locurilor de muncă

0

Banca Mondială semnalează o criză globală a locurilor de muncă

Președintele Băncii Mondiale, Ajay Banga, avertizează că economia globală se confruntă cu o criză majoră a locurilor de muncă, în timp ce conflictul din Orientul Mijlociu continuă să domine agenda internațională, subliniind că până la 800 de milioane de locuri de muncă ar putea lipsi în economiile în curs de dezvoltare în următorii ani.

Războiul din Orientul Mijlociu va domina discuțiile oficialilor financiari globali în această săptămână la Washington. Banga a declarat că, în ritmul actual, economiile în curs de dezvoltare vor crea doar aproximativ 400 de milioane de locuri de muncă. Acest lucru ar lăsa un deficit de aproximativ 800 de milioane, având în vedere că 1,2 miliarde de persoane vor ajunge la vârsta activă în următorii 10–15 ani. Aceste informații au fost transmise de Reuters.

Banga, fost director general al Mastercard, a recunoscut că este dificil să se mențină atenția asupra problemelor pe termen lung, într-un context marcat de șocuri economice succesive, cum ar fi pandemia de COVID-19 și conflictul din Orientul Mijlociu. El a afirmat că este hotărât să mențină în centrul discuțiilor provocările structurale pe termen lung, cum ar fi crearea de locuri de muncă, conectarea populației la rețelele de electricitate și asigurarea accesului la apă potabilă.

„Trebuie să facem două lucruri în același timp. Există problemele pe termen scurt prin care trecem acum, dar pe termen lung avem această problemă a locurilor de muncă și a apei”, a spus Banga într-un interviu.

Mii de oficiali financiari din întreaga lume se reunesc la Washington pentru reuniunile de primăvară ale Băncii Mondiale și Fondului Monetar Internațional. Aceste reuniuni se desfășoară în umbra războiului dintre Statele Unite, Israel și Iran, care amenință să încetinească creșterea economică globală și să alimenteze inflația.

Impactul economic va depinde în mare măsură de durata armistițiului de două săptămâni anunțat de președintele american Donald Trump, cu doar câteva ore înaintea unor lovituri militare promise împotriva Iranului. Armistițiul a oprit majoritatea atacurilor, dar nu a pus capăt blocadei impuse de Iran în Strâmtoarea Ormuz, care a provocat cea mai mare perturbare din istorie a aprovizionării globale cu energie. În paralel, conflictul dintre Israel și Hezbollah continuă.

Accesul la apă reprezintă o altă prioritate majoră. Comitetul pentru Dezvoltare al Băncii Mondiale a prezentat planuri de colaborare cu țările în curs de dezvoltare pentru a simplifica politicile și reglementările care au împiedicat investițiile și crearea de locuri de muncă timp de ani de zile. Discuțiile vor aborda transparența în acordarea autorizațiilor, combaterea corupției, legislația muncii și a terenurilor, barierele în deschiderea de noi afaceri, logistica, sistemele comerciale mai eficiente și obstacolele non-tarifare din comerț.

Banga s-a declarat optimist că pot fi găsite soluții pentru a oferi locuri de muncă – și demnitate – tinerilor și pentru a crea oportunități pentru companiile private. „Nu cred că vom ajunge la o situație ideală în următorii 15 ani în care toată lumea va avea un loc de muncă, dar dacă nu facem nimic, consecințele vor fi grave, inclusiv migrație ilegală și instabilitate”, a afirmat el.

Datele Națiunilor Unite arată că peste 117 milioane de oameni erau strămutați la nivel global în 2025. Banga a remarcat că tot mai multe companii din economiile emergente se extind pe plan internațional, precum Reliance Industries și Mahindra Group din India sau conglomeratul Dangote din Nigeria.

Banca Mondială, împreună cu alte bănci de dezvoltare, urmează să lanseze o inițiativă pentru a asigura acces sigur la apă potabilă pentru încă un miliard de persoane. Programul se adaugă unor inițiative existente pentru conectarea a 300 de milioane de gospodării din Africa la electricitate și pentru îmbunătățirea sistemelor de sănătate.

Banca Mondială încearcă, de asemenea, să atragă mai multe investiții din sectorul privat. La reuniunile din toamnă ale FMI și Băncii Mondiale, care vor avea loc la Bangkok, accentul va fi pus pe mobilizarea capitalului privat pentru proiecte de dezvoltare. Instituția a identificat cinci sectoare principale care ar putea beneficia de investiții și care sunt mai puțin dependente de comerțul global: infrastructura, agricultura pentru micii fermieri, asistența medicală primară, turismul și industria prelucrătoare cu valoare adăugată.

Potrivit lui Banga, aceste domenii sunt mai puțin expuse impactului imediat al progreselor rapide din domeniul inteligenței artificiale. „Problema este că nu putem face acest lucru singuri. Trebuie să punem în mișcare un bulgăre de zăpadă care să crească pe măsură ce înaintează, pentru a ajunge la acel număr uriaș de 800 de milioane de locuri de muncă”, a spus el.

Nicolae Stanciu a ratat o oportunitate importantă cu ajutorul lui Șucu

0

Nicolae Stanciu a ratat o oportunitate importantă cu ajutorul lui Șucu

Nicolae Stanciu s-a despărțit în iarnă de Genoa și s-a întors în fotbalul din Asia. Căpitanul echipei naționale s-a îndreptat de această dată spre China, unde a semnat cu Dalian Yingbo.

Stanciu a fost așteptat de oficialii clubului și de sute de suporteri ai echipei. A părut încântat de felul în care a fost primit de fani, a zâmbit tot timpul și a stat să dea autografe și să facă poze cu aceștia. În acest sezon, în cinci meciuri de campionat, mijlocașul naționalei României a marcat un gol și a oferit două pase decisive.

La Dalian Yingbo, Nicolae Stanciu este cel mai bine plătit jucător din istoria clubului. Costel Câmpeanu, fost portar în Liga 1, la Dinamo sau Gloria Bistrița, a declarat că Stanciu este bun în China, dar nu poate face prea multe în Europa. Câmpeanu a remarcat că la Genoa nu a reușit Stanciu și că experiența l-a marcat în sens negativ.

„Stanciu, din păcate, nu a reușit la Genoa. I-a întins Dan Șucu o mână de ajutor cumva, dar acolo a avut acel meci… a avut, sărăcuțul, ghinion, a ratat un 11 metri cu AC Milan. A intrat, s-a băgat să execute el 11 metri, a zis că rezolvă el, dar a ratat! De acolo s-a rupt experiența lui în Italia. Acum s-a întors în China. Acolo cred că va reuși, pentru că nu se compară nivelul din Italia cu nivelul din China”, a spus Costel Câmpeanu pentru Sport.ro.

Muncitorii migranți părăsesc orașele Indiei din cauza crizei provocate de războiul din Iran

0

Muncitorii migranți părăsesc orașele Indiei din cauza crizei provocate de războiul din Iran

La ora 9 dimineața, într-o sâmbătă, Raju Prasad, în vârstă de 35 de ani, se grăbește prin stația de tren Anand Vihar din Delhi, cu o geantă grea pe umăr. Alături de el, soția sa își strânge cea mai mică fiică cu o mână și o găleată de plastic albă cu cealaltă. Ceilalți trei copii îi urmează, unul trăgând o valiză cu roți, ceilalți ținându-se de ceea ce pot gestiona. Cu fratele lui Prasad, familia de șapte persoane pleacă spre Gorakhpur, Uttar Pradesh.

Ei s-au mutat în capitala Indiei acum nouă luni. Cuplul a lucrat ca muncitori la reciclare, fiind plătiți cu aproximativ 500 de rupii pe zi, lucrând în ture lungi de 10 ore. Dar orice vis de a construi un viitor mai sigur în Delhi și de a-și trimite copiii la școală s-a pierdut, deoarece creșterea costurilor alimentelor și impactul crizei din Orientul Mijlociu asupra disponibilității și prețurilor combustibilului au însemnat că ultimele săptămâni au fost o luptă pentru supraviețuire. Acum se întorc în satul lor. „Dacă rămânem aici chiar și câteva zile, copiii noștri ar putea muri de foame. Ei nu înțeleg ce este această criză – noi doar îi vedem plângând de foame”, spune Prasad.

Ultimul lor cilindru de gaz s-a terminat acum 15 zile și nu au reușit să găsească altul. La început s-au descurcat adunând lemne de foc, dar acum „nu mai avem nimic. Economiile noastre sunt aproape terminate, așa că am decis să ne întoarcem în sat – măcar acolo putem găti pe un foc temporar din lut”, afirmă el.

Anand Vihar, stația de tren din Delhi, este locul din care mii de migranți pleacă spre satele lor. Delhi, care găzduiește milioane de oameni din state precum Uttar Pradesh, Bihar și Jharkhand, experimentează o migrație inversă bruscă – o evacuare a unei părți din vasta sa forță de muncă înapoi în zonele rurale. Pe măsură ce prețurile globale ale combustibilului cresc, din cauza întreruperilor de aprovizionare din războiul dintre SUA și Israel cu Iranul, viața de zi cu zi a fost destabilizată. Orașul, care depinde în mare măsură de alimentele servite prin rețeaua densă de dhaba, vânzători de stradă, mici restaurante și mese, se confruntă cu o criză în lanț. Fără gaz și cu prețuri alimentare în creștere, vânzătorii de stradă se închid.

Studenții, muncitorii zilieri și migranții cu venituri mici, care se bazează aproape exclusiv pe mâncarea din astfel de locuri ieftine, sunt printre cei mai afectați. În timp ce familia Prasad dispare în mulțime la stația Anand Vihar, Sarfaraz, în vârstă de 25 de ani din Bihar, stă lângă bagajele sale și un mic ventilator de masă. Așteaptă de dimineața devreme ca cineva din familia sa să îi transfere 300 de rupii în cont, pentru a putea cumpăra un bilet de tren spre casă. „Am venit aici pentru a-mi susține familia, dar acum le cer să îmi trimită bani pentru a mă întoarce”, spune el trist.

Sarfaraz a venit la Delhi pentru a lucra pe șantierul de construcție al Aeroportului Internațional Jewar Noida, Uttar Pradesh, unde mii de muncitori construiesc noua facilitate. Acum, la fel ca mulți alții, vede puține opțiuni pentru a rămâne, deoarece lipsa de gaz a făcut viața imposibilă. „Nu am avut mâncare adecvată de două zile. Toate economiile mele s-au dus”, afirmă el.

Sarfaraz, un muncitor migrant din Bihar, a venit la Delhi cu speranța de a oferi copiilor săi o educație și o viață mai bună. Era plătit cu aproximativ 550 de rupii pe zi, lucrând multe ore pe șantier. Dar în ultimele 20 de zile, aprovizionarea cu gaz i-a fost epuizată. Prețul unui cilindru de gaz pe piața neagră a crescut brusc, de la 900 de rupii la 4.500 de rupii, mult peste ce își poate permite. „Chiar și afară, mâncarea a devenit prea scumpă. Prețurile s-au dublat și nu ne putem permite să mâncăm”, spune Sarfaraz.

Guvernul Indiei a susținut repetat că, în ciuda penuriei de gaz lichefiat (LPG), cei care rezervă online primesc cilindrii în câteva zile. Dar oamenii adunați în fața agențiilor de gaz raportează așteptări lungi și incerte, chiar și după ce au rezervat cilindri cu cardurile de consumatori de gaz ale orașului. Muncitorii migranți și studenții nu sunt eligibili pentru aceste carduri.

Proprietarii micilor restaurante și localuri din orașe precum Delhi, Mumbai, Pune și Lucknow au fost nevoiți să reducă meniurile, să crească prețurile, să concedieze angajați sau să închidă complet. Anil, care deține un restaurant în Nehru Place, Delhi, de 30 de ani, afirmă că nu a mai văzut o criză ca aceasta. „Este prima dată în viața mea când prețul unui cilindru de gaz pe piața neagră a ajuns la 4.500 de rupii. A trebuit să cresc prețurile și să reduc multe articole din meniu”, spune el. „Ne-am întors la gătitul tradițional pe foc deschis, pe un chulha. Necesită mai mult timp, iar dacă această situație continuă, va afecta și muncitorii mei. Am aproximativ 10 angajați și, cu mai puțini clienți acum, devine dificil să ne menținem.”

Rusia reprezintă un risc de securitate pentru Ungaria și Europa, afirmă Magyar

0

Rusia reprezintă un risc de securitate pentru Ungaria și Europa, afirmă Magyar

Noul lider maghiar Peter Magyar consideră că Ungaria „nu poate schimba geografia” și va trebui să găsească o soluție pentru importurile de energie, inclusiv din Rusia.

Magyar a promis că va încerca o diversificare a surselor de energie. „Rusia va fi acolo, Ungaria va fi aici. Dar vom încerca să ne diversificăm sursele”, a afirmat el în prima sa conferință de presă de la câștigarea alegerilor.

„Asta nu înseamnă că vrem să facem opinie separată, dar vrem să cumpărăm petrol la prețuri mici, în condiții de siguranță”, a subliniat Magyar.

El a adăugat că situația cu conducta Drujba amenință aprovizionarea cu energie a Ungariei, menționând și că ceea ce se întâmplă în Iran poate reprezenta o amenințare similară. „Ungaria va trebui să se diversifice”, a declarat el.

Magyar a exprimat speranța că agresiunea Rusiei asupra Ucrainei se va încheia în curând. „Atunci, imediat, Europa va ridica sancțiunile, pentru că suntem vecini cu Rusia și nu este în interesul Europei să cumpere materii prime la prețuri mai mari, deoarece asta ne distruge competitivitatea”, a precizat el.

„Înțeleg problemele morale sau principiile, și voi proteja drepturile omului pe cât posibil, dar să nu ne tragem singuri un glonț în picior”, a adăugat liderul maghiar.

Întrebat despre Rusia, Magyar a declarat că Moscova reprezintă „un risc de securitate” pentru Europa. El a specificat că nu se referă la poporul rus, la cultura rusă, ci la „ursul rus (și rolul său) în istoria Ungariei”.

Magyar a subliniat că Ungaria „știe exact despre ce este vorba” și a afirmat că Europa trebuie să se pregătească pentru acest risc și să fie gata să se apere.

Mama mi-a spus că tata a murit. Patru ani mai târziu, l-am văzut într-un magazin.

0

4 ani. Atâta trecuse de când stăteam în genunchi lângă un sicriu închis, cu mâinile împreunate și cu ochii atât de umflați încât abia vedeam lumânările. Mama stătea lângă mine, dreaptă ca un stâlp, fără o lacrimă.

— A fost un accident, la muncă, în Germania, mi-a spus. L-au trimis acasă într-un sicriu sigilat. Nu se poate deschide, Ana. Nu vrei să-l vezi așa.

Și eu am crezut-o. Pentru că era mama. Și pe mama o crezi.


Sâmbătă. Mega Image. Raionul de legume.

Viața după moartea cuiva e făcută din gesturi automate. Pui roșii în pungă. Verifici prețul la iaurt. Respiri. Repeți. Nimic nu contează cu adevărat, dar faci totul oricum, pentru că așa funcționează supraviețuirea.

L-am văzut de la distanță.

Mâna mi s-a strâns pe legătura de pătrunjel. Un bărbat cu păr alb tuns scurt, cu spatele ușor aplecat înainte, ca și cum ar fi mers mereu împotriva vântului. Mâini mari, noduroase, care alegeau merele una câte una, cu o grijă pe care doar oamenii care au muncit pământul o au.

M-am oprit în mijlocul culoarului.

Un copil cu un balon roșu m-a ocolit, o femeie cu căruciorul m-a atins cu umărul, un angajat mi-a zis „Pardon”, dar eu nu mai existam în magazinul ăla. Eu eram în bucătăria din copilărie, și omul din fața mea curăța cartofi la chiuvetă și fredona o melodie de Corina Chiriac, și eu stăteam cu picioarele pe scaun și desenam sori cu creioane cerate, și totul era bine, totul era întreg.

Apoi s-a întors.

Și m-a văzut.

Merele i-au căzut din mână. Au rostogolit pe podea cu un sunet surd, stupid, nepotrivit pentru ceea ce se întâmpla. Fața lui s-a descompus — nu încet, nu treptat, ci brusc, ca un perete care cade. A deschis gura. A închis-o. Ochii i s-au umplut de apă și s-a sprijinit de raftul cu portocale ca să nu cadă.

— Ana? a șoptit.

Vocea aia. Răgușită, gravă, cu un accent moldovenesc pe care douăzeci de ani de București nu reușiseră să-l șteargă. Vocea care îmi spunea „Pedalează, puișor, nu te uita în jos!” și „Lasă, fetiță, că eu repar” și „Noapte bună, sufletul tatii”.

Nu era un bărbat care semăna cu tata.

Era tata.

— Nu… nu se poate, am bâlbâit. Picioarele mi s-au tăiat. M-am prins de raftul de lângă mine și cutiile de cereale au căzut, una după alta, într-o avalanșă absurdă. Tu ești mort. Ai murit. Acum patru ani…

El a făcut un pas spre mine. Apoi s-a oprit. Fața lui era o ruină — riduri noi, cearcăne adânci, o cicatrice mică pe bărbie pe care nu o aveam în amintiri. Dar ochii. Ochii erau ai lui. Ai mei. Aceiași ochi căprui cu fire aurii, pe care îi vedeam în fiecare dimineață în oglindă.

— Tu ești moartă, a spus el. Vocea i s-a frânt ca o cracă uscată. Mama ta… Mama ta mi-a spus că ai murit. Un accident de mașină, în decembrie, acum patru ani. Mi-a trimis… mi-a trimis o poză cu o cruce într-un cimitir. Mi-a zis să nu vin. Mi-a zis că e mai bine așa.

Am simțit cum podeaua se mișcă sub mine.

— Ce? am șoptit.

— Am vrut să vin. Am vrut să vin, Ana, trebuie să mă crezi. Dar ea mi-a zis că… că tu ai cerut să nu mai am legătură. Că nu mă vrei la înmormântare. Că asta e ultima ta dorință. Și apoi… și apoi mi-a trimis certificatul. De deces.

Am început să tremur. Nu ușor, nu un fior — tremuram din tot corpul, ca în febră, și magazinul se învârtea în jurul meu și luminile de neon deveniseră prea albe, prea tăioase, prea reale.

— Ea mi-a spus același lucru, am spus. Că ai murit în Germania. Accident la muncă. Sicriu sigilat, fără vizionare. Că așa e mai bine. Că trebuie să merg înainte.

Tata m-a privit.

Și atunci am înțeles amândoi, în aceeași clipă, în aceeași respirație tăiată, în mijlocul unui magazin alimentar, lângă merele rostogolindu-se pe podea — am înțeles ce ne-a făcut mama.


Ne-a mințit.

Pe amândoi. Cu aceeași precizie chirurgicală cu care întotdeauna controlase totul — mesele, orele, discuțiile, relațiile. Cu aceeași voce calmă, autoritară, fără replică. Cu aceeași mască de raționalitate sub care se ascundea ceva ce nu am avut niciodată curajul să numesc pe nume.

Când tata a plecat în Germania, mama i-a spus că eu nu vreau să vorbesc cu el. Mie mi-a spus că el nu vrea să vorbească cu mine. A interceptat mesajele. A schimbat numerele. A construit, cu răbdare și meticulozitate, un zid între noi. Și când zidul nu a fost de ajuns, ne-a îngropat. Pe fiecare, în mintea celuilalt.

Stăteam pe podeaua magazinului, eu și tata, între rafturile de conserve și ofertele la detergent. Un angajat ne-a întrebat dacă suntem bine. Un paznic ne-a privit suspicios. O femeie ne-a ocolit cu căruciorul, mormăind ceva despre „oamenii ăștia”.

Nu ne păsa.

Tata mă ținea în brațe și plângea. Nu elegant, nu cinematografic — plângea urât, cu sughițuri, cu tot corpul, cu fața îngropată în părul meu, și eu plângeam la fel, cu nasul în jacheta lui care mirosea a cafea și a aftershave ieftin, la fel ca întotdeauna, la fel ca în copilărie, la fel ca în lumea de dinainte de minciună.

— Am fost la mormântul tău, a spus printre lacrimi. Am fost de Paște. Am pus flori. Am vorbit cu o cruce care nu era a ta.

Nu am putut să răspund. Gâtul mi s-a blocat ca un pumn strâns.

— Patru ani, Ana. Patru ani am trăit crezând că ești sub pământ. Patru ani am băut cafea dimineața și m-am uitat pe fereastră și m-am întrebat de ce eu sunt încă aici și tu nu.

— Și eu, tată, am reușit în cele din urmă. Și eu.


Am stat pe banca din fața magazinului până s-a întunecat. Mi-a povestit totul — cum a crezut minciuna, cum s-a prăbușit, cum a ajuns într-un spital din München cu inima oprită de durere, literalmente, și doctorii i-au spus că a avut un infarct. Cum s-a întors în țară și a vrut să vadă mormântul fetei lui. Cum a găsit o cruce într-un cimitir din Buzău — mama alesese un sat îndepărtat, ca să nu verifice nimeni — cu numele meu și două date.

— Am atins-o, a spus. Am atins crucea aia de lemn și am vorbit cu ea. I-am spus „Puișor”. I-am spus că îmi pare rău. Că ar fi trebuit să fiu acasă.

Am vrut să urlu. Am vrut să sun-o pe mama și să urlu. Dar vocea nu mai venea. Totul era prea mult, prea mare, prea greu pentru un singur trup uman.

— De ce? am întrebat în cele din urmă.

Tata a tăcut mult timp. Apoi a spus, încet:

— Pentru că mă iubeai. Și ea nu suporta asta. Nu suporta că tu erai a mea, nu a ei. Că mă alegeai pe mine. Că râdeai cu mine. Și când am plecat în Germania, a avut, în sfârșit, ocazia să mă șteargă. Dar nu doar din viața ei. Și din a ta.


Seara, în apartamentul meu, l-am sunat pe tata de pe numărul lui nou. A răspuns după primul ton.

— Puișor?

— Tată. Voiam doar să aud că ești real.

A râs. Același râs cald, de bas, care făcea ca orice cameră să pară mai mică și mai sigură. Doar că acum tremura la margini, ușor, ca o flacără în bătaia vântului.

— Sunt real, fetiță. Sunt real.

Am închis. Am stins lumina. Am strâns telefonul la piept ca pe un animal mic și cald.

Și am dormit.

Pentru prima dată în patru ani, am dormit fără să visez morminte.


Nu am sunat-o pe mama. Nu în seara aia. Poate nu o voi suna niciodată. Poate, într-o zi, o voi întreba. Poate că răspunsul ei mă va distruge mai tare decât minciuna. Sau poate că nu există niciun răspuns care să aibă sens.

Dar tata e viu.

Tata e viu, și alege mere într-un magazin din București, și miroase a cafea, și mă strigă „Puișor”, și râde cu râsul lui care umple camerele.

Mama ne-a îngropat de vii.

Dar noi am înviat.

Pentru toți copiii care și-au pierdut părinții — și pentru cei care nu știu încă dacă i-au pierdut cu adevărat.


⚠️ **Disclaimer:** Aceasta este o poveste fictivă, inspirată din fapte reale. Numele, locațiile și detaliile au fost modificate. Orice asemănare cu persoane reale, în afara surselor de inspirație, este pur întâmplătoare.