Mircea Lucescu: fotbalist convocat la națională din Divizia B și căpitan la CM 1970
Mircea Lucescu, cel mai mare antrenor din fotbalul românesc, cu 35 de trofee majore cucerite în carieră, a încetat din viață marți seara, la vârsta de 80 de ani.
Dacă performanțele sale ca antrenor sunt arhicunoscute, nu mai puțin importante sunt reperele jucătorului Mircea Lucescu, extremă dreapta la Dinamo, Corvinul Hunedoara și echipa națională. Ilie Oană l-a convocat la națională din liga a doua, iar după patru ani, Lucescu era căpitanul naționalei la Mondial.
Cel care avea să devină „Il Luce” a fost convocat în premieră la națională pe când evolua în Divizia B, la Știința București (viitoarea echipă Sportul Studențesc), în 1966. Selecționer era atunci Ilie Oană. După doar patru ani, a devenit căpitanul naționalei României la turneul final al Campionatului Mondial din 1970 din Mexic, într-o echipă „tricoloră” alături de Necula „Rică” Răducanu, Lajos Sătmăreanu, Nicolae Lupescu, Cornel Dinu, Dan Coe, Emeric Dembroschi, Nicolae Dobrin, Florea Dumitrache, Radu Nunweiller (VI), Ion „Liță” Dumitru, Flavius Domide și restul eroilor noștri de la Guadalajara. România a jucat toate cele trei meciuri din grupă (0-1 cu Anglia, 2-1 cu Cehoslovacia și 2-3 cu Brazilia lui Pelé, care avea să devină campioana mondială).
„Mircea Lucescu era un fotbalist foarte bun, dar, din păcate, i-am redus din randament punându-l să joace pe un post pe care nu aveam soluții. S-a descurcat foarte bine, dar nu era locul lui”, explica fostul selecționer Angelo Niculescu în 2002, pentru Libertatea.
La aproape 45 de ani, a jucat ultimul său meci oficial în mai 1990, în tricoul lui Dinamo, acolo unde era antrenor și clădise poate cea mai frumoasă echipă din fotbalul românesc, semifinalistă în acel sezon în Cupa Cupelor. Formația avea însă să se destrame imediat după Revoluție prin plecarea tinerilor pe atunci Florin Răducioiu, Ionuț Lupescu, Bogdan Stelea, Dănuț Lupu, Ioan Ovidiu Sabău sau Dorin Mateuț la cluburi din Occident.
Mircea Lucescu, simbolul lui Dinamo – mesajul clubului la care a scris istorie ca jucător și antrenor: „Imaginea veșnică a unui simbol! Din nefericire, astăzi, lumea fotbalului românesc este mai săracă. Mircea Lucescu, fostul nostru mare jucător și antrenor emblematic, a plecat dintre noi la vârsta de 80 de ani. Pentru Dinamo, nu este doar o pierdere. Este despărțirea de o parte din propria identitate. Mircea Lucescu nu a fost doar un nume în istoria clubului. A fost unul dintre cei care au scris-o. Între 1963 și 1977, a îmbrăcat tricoul alb-roșu cu mândrie și responsabilitate, adunând 250 de meciuri și 57 de goluri. A fost liderul unei generații care a adus 7 titluri de campion și o Cupă a României, dar dincolo de cifre, a fost expresia inteligenței din teren, a eleganței și a spiritului de învingător care definește Dinamo.”
Ultimul meci pe care l-a disputat Mircea Lucescu în cariera sa de jucător a fost în sezonul 1989–1990; antrenor fiind la Dinamo, a intrat pe teren pentru 15 minute într-un meci disputat împotriva celor de la Sportul Studențesc, devenind astfel cel mai vârstnic jucător care a îmbrăcat tricoul clubului, la vârsta de 44 de ani și 9 luni. A purtat cu aceeași onoare și tricoul echipei naționale, pentru care a evoluat de 65 de ori și a marcat de 10 ori, fiind căpitanul generației care a reprezentat România la Campionatul Mondial din 1970, o generație care a inspirat și a rămas în istorie.
Revenit la Dinamo ca antrenor între 1985 și 1990, a construit una dintre cele mai valoroase echipe din istoria clubului. Sub conducerea sa, Dinamo a câștigat un titlu de campioană, două Cupe ale României și a ajuns până în semifinalele Cupei Cupelor, confirmând nu doar valoarea, ci și spiritul unei echipe care nu a încetat niciodată să creadă. Mircea Lucescu a însemnat însă mai mult decât trofee. A însemnat viziune. A însemnat caracter. A însemnat continuitate. A fost un reper pentru fotbalul românesc și european, un antrenor care a format generații, a inspirat destine și a dus mai departe, peste granițe, numele fotbalului românesc. Pentru Dinamo, numele Lucescu nu va fi niciodată doar un capitol de istorie. Va rămâne un simbol. Un simbol al pasiunii, al sacrificiului și al excelenței. Astăzi ne luăm rămas-bun, dar moștenirea sa rămâne vie în culorile clubului, în memoria suporterilor și în tot ceea ce înseamnă spiritul dinamovist.”
Clubul Dinamo transmite sincere condoleanțe familiei îndoliate și tuturor celor care l-au iubit.
