La Amiens, în nordul Franței, există un mormânt care cu greu poate fi confundat cu altul.
Din piatra funerară pare să se ridice chiar Jules Verne.
Bustul scriitorului iese din mormânt, iar unul dintre brațe este întins spre cer, ca și cum autorul ar încerca să treacă dincolo de propria moarte.
Imaginea este atât de neobișnuită încât pare desprinsă din universul romanelor sale.
Și, într-un fel, exact acesta a fost scopul monumentului.
Jules Verne a murit la Amiens în 1905
Celebrul scriitor francez și-a petrecut o mare parte din ultimii ani ai vieții la Amiens.
A murit pe 24 martie 1905, la vârsta de 77 de ani.
Patru zile mai târziu, pe 28 martie, a fost înmormântat în Cimitirul La Madeleine.
La început, locul său de odihnă era surprinzător de simplu.
Pe mormânt se afla doar o placă de ciment cu numele său și anul morții.
Pentru un autor care imaginase călătorii spre centrul Pământului, submarine extraordinare și aventuri în spațiu, familia a considerat că acel monument era prea modest.
Așa a apărut ideea sculpturii care avea să devină celebră.
Sculptorul Albert Roze îl cunoscuse personal
Familia l-a ales pe sculptorul francez Albert Roze.
Nu era un artist complet străin de Jules Verne.
Roze îl cunoscuse încă din anii 1890 și realizase anterior un bust din marmură al scriitorului.
După moartea lui Verne, sculptorul a realizat și un medalion cu chipul său.
Pentru mormânt, însă, a imaginat ceva mult mai dramatic.
A creat o sculptură în care Jules Verne pare să ridice piatra de deasupra mormântului și să iasă dintre lespezi.
Un braț se întinde puternic spre cer.
Monumentul are un nume care spune aproape totul
Lucrarea a primit titlul:
„Vers l’immortalité et l’éternelle jeunesse”
adică:
„Spre nemurire și tinerețe veșnică”.
Prima versiune a sculpturii a fost realizată în ghips și prezentată la Salonul Artiștilor Francezi în 1907.
În același an, monumentul a fost realizat în marmură și instalat pe mormântul lui Jules Verne.
Partea arhitecturală a monumentului a fost concepută de Edmond Douillet.
Ce reprezintă, de fapt, scriitorul care „iese” din mormânt
Imaginea nu trebuie înțeleasă literalmente.
Jules Verne nu este reprezentat ca un personaj de groază care se ridică dintre morți.
Este o alegorie.
Scriitorul împinge piatra și întinde mâna spre cer pentru a sugera că opera lui depășește moartea autorului.
Corpul rămâne în mormânt.
Dar cărțile, ideile și imaginația lui continuă să existe.
De aceea, monumentul este considerat o reprezentare a nemuririi și a gloriei literare.
Parcă ar fi fost gândit pentru Jules Verne
Puțini scriitori ar fi putut primi un asemenea monument fără ca el să pară exagerat.
În cazul lui Jules Verne, însă, imaginea pare aproape firească.
El a scris despre oameni care coborau în adâncurile Pământului.
Despre călătorii pe fundul oceanelor.
Despre ocolul lumii într-un timp care părea imposibil.
Despre proiectile trimise spre Lună.
Despre mașinării și aventuri care, pentru cititorii secolului al XIX-lea, păreau aproape fantastice.
De aceea, imaginea scriitorului care pare să depășească chiar limitele propriului mormânt se potrivește perfect cu universul pe care l-a creat.
A prezis Jules Verne viitorul?
Se spune frecvent că Jules Verne „a prezis” submarinul, călătoria pe Lună și numeroase tehnologii moderne.
Realitatea este ceva mai nuanțată.
Submarine experimentale existau deja înainte ca Verne să publice „20.000 de leghe sub mări”, iar ideea călătoriilor spre Lună era prezentă în literatură cu mult timp înaintea sa.
Meritul lui nu a fost că a inventat toate aceste concepte.
El a făcut ceva poate la fel de impresionant.
A urmărit atent descoperirile științifice și tehnologice ale epocii și le-a împins, prin imaginație, mult dincolo de limitele timpului său.
Unele dintre scenariile sale aveau să semene uimitor cu realizări apărute zeci de ani mai târziu.
Un mormânt devenit obiectiv turistic
Astăzi, monumentul lui Jules Verne este una dintre cele mai cunoscute atracții ale Cimitirului La Madeleine.
Din 1995, mormântul este protejat ca monument istoric.
Vizitatorii vin nu doar pentru numele celebrului scriitor, ci și pentru sculptura neobișnuită care transformă un simplu loc de odihnă într-o adevărată scenă.
Privit din față, Jules Verne pare că nu acceptă să rămână sub piatră.
Își ridică trupul.
Își întinde brațul.
Și privește spre cer.
Poate că tocmai acesta este cel mai potrivit monument pentru omul care și-a petrecut viața imaginând locuri în care omenirea încă nu ajunsese.
Jules Verne a murit în 1905.
Dar, în marmura mormântului său, pare că aventura continuă.
