+9Când ne gândim la Evul Mediu, vedem castele, cavaleri, rochii elegante și banchete spectaculoase. Dar viața de zi cu zi era mult mai puțin romantică.
Oamenii se confruntau cu lipsa apei curente, străzi murdare, insecte, haine greu de spălat și tratamente medicale care astăzi ne-ar speria.
Totuși, imaginea potrivit căreia „nimeni nu se spăla” este și ea exagerată.
Iată 10 lucruri surprinzătoare despre igiena medievală.
1. Oamenii se spălau, dar nu ca noi
Băile zilnice nu erau o regulă, însă asta nu înseamnă că oamenii nu se curățau deloc.
Mâinile, fața și alte părți ale corpului erau spălate cu apă din ligheane, iar uneori se foloseau cârpe umede sau plante aromatice.
În anumite orașe existau chiar băi publice.
Problema era că accesul la apă caldă și condițiile de igienă erau foarte diferite față de cele moderne.
2. Băile publice puteau fi și locuri de socializare
În multe orașe medievale europene existau băi comune.
Oamenii nu mergeau acolo doar pentru curățenie, ci și pentru a socializa, a mânca sau a petrece timp împreună.
În unele perioade, aceste locuri au devenit atât de populare încât autoritățile au încercat să le reglementeze.
Imaginea Evului Mediu în care nimeni nu făcea baie este, așadar, prea simplistă.
3. Toaletele din castele erau practic găuri în zid
În multe castele existau încăperi mici numite garderobe.
Acestea aveau un scaun sau o bancă cu o deschidere care permitea deșeurilor să cadă în exterior, într-un șanț sau într-o groapă.
Pentru epocă era o soluție practică.
Pentru standardele de astăzi, mirosul din jurul unor asemenea locuri ar fi fost greu de suportat.
4. Hainele groase nu erau spălate foarte des
Îmbrăcămintea era scumpă și dificil de întreținut.
Piesele exterioare din lână sau materiale grele puteau fi purtate mult timp înainte să fie spălate.
În schimb, hainele din in purtate direct pe piele puteau fi schimbate și spălate mai des.
Aceste straturi interioare absorbeau transpirația și murdăria și aveau un rol important în igiena personală.
5. Păduchii și puricii erau o problemă obișnuită
Paraziții erau mult mai frecvenți decât astăzi.
Păduchii puteau apărea indiferent de statutul social, iar pieptănarea și îndepărtarea lor manuală făceau parte din viața cotidiană.
Saltelele cu paie, hainele greu de spălat și locuințele aglomerate favorizau răspândirea insectelor.
6. Parfumurile și plantele aromate aveau și un rol practic
Plante precum menta, lavanda, rozmarinul și diverse flori aromate erau folosite pentru a parfuma hainele și încăperile.
Oamenii purtau uneori săculeți cu plante sau împrăștiau ierburi pe podele.
Nu era doar o chestiune de eleganță.
Într-o lume în care mirosurile puternice erau omniprezente, aromele plăcute aveau o valoare mult mai mare.
7. Îngrijirea dinților exista, chiar dacă periuța modernă nu
Oamenii medievali nu aveau periuțe și paste de dinți precum cele de astăzi, dar încercau să-și curețe dinții.
Foloseau cârpe, crenguțe, pulberi sau amestecuri abrazive.
Plantele aromatice puteau fi mestecate pentru împrospătarea respirației.
Când însă apărea o problemă dentară serioasă, lucrurile deveneau mult mai neplăcute.
8. Scoaterea unui dinte putea fi o experiență cumplită
Medicina dentară modernă nu exista.
În multe cazuri, dinții dureroși erau extrași de bărbieri-chirurgi sau de alți practicieni.
Anestezia modernă nu era disponibilă.
Pentru un om de astăzi, ideea unei extracții dentare în asemenea condiții este probabil una dintre cele mai greu de imaginat părți ale vieții medievale.
9. Săpunul exista
Un alt mit este că oamenii Evului Mediu nu cunoșteau săpunul.
Îl cunoșteau.
Săpunurile puteau fi realizate din grăsimi și substanțe alcaline obținute din cenușă, iar în unele regiuni existau adevărate centre de producție.
Calitatea și accesibilitatea diferau însă mult.
Săpunul fin era mai scump și nu făcea parte din rutina zilnică a tuturor.
10. Străzile puteau fi partea cea mai greu de suportat
Aici imaginea neplăcută a Evului Mediu are destul adevăr.
În multe orașe, oamenii locuiau foarte aproape unii de alții.
Animalele circulau prin aceleași zone.
Deșeurile provenite din gospodării și ateliere puteau ajunge în șanțuri, pe străzi sau în cursurile de apă.
Autoritățile medievale au emis în repetate rânduri reguli privind curățarea străzilor, tocmai pentru că problema era reală.
După ploi, amestecul de noroi și resturi putea transforma unele ulițe într-un loc deloc plăcut.
Dar chiar mirosea atât de rău peste tot?
Probabil că un om din secolul XXI ar fi remarcat imediat diferența.
Orașele aveau mult mai multe animale, fum, focuri deschise, piele tăbăcită, deșeuri și ape murdare.
Dar este greșit să ne imaginăm că întreaga populație trăia permanent în mizerie și nu făcea nimic pentru curățenie.
Oamenii medievali aveau propriile standarde de igienă.
Își spălau mâinile și fețele, își curățau hainele, foloseau săpunuri, plante aromate și băi publice.
Doar că toate acestea se desfășurau într-o lume fără apă curentă, canalizare modernă, antibiotice, mașini de spălat sau produse cosmetice industriale.
Poate că acesta este lucrul cel mai interesant.
Nu faptul că oamenii din Evul Mediu erau „murdari”.
Ci cât de diferită era ideea de curățenie într-o lume în care aproape tot ceea ce considerăm astăzi banal încă nu exista.
